Adesea am fost întrebat de participanții la programul Bursele JTI pentru jurnaliști “care a fost punctul de cotitută în carieră?”. Tipping Point adică.
Pentru mine, saltul s-a produs tocmai datorită stagiului Freedom House/JTI făcut printre jurnaliștii americani, în plină campanie electorală a lui 2000, când Casa Albă avea să fie câștigată de George Bush. Îl plăceam pe Al Gore. Avusesem și ocazia să-i iau lui Gore un “snapshot interview”, pe scara Air Force Two, la sosirea la Tampa City (FL), pentru mitingul electoral de dinaintea scrutinului care avea să fie dezamăgitor pentru el.
Pentru mine Bursa JTI a însemnat mai ales îndeplinirea unui vis: să spun timp de peste 30 de zile, “Bună dimineața România, este ora 6:00. Aici Radio Vocea Americii! Vă prezint știrile”. Dar a însemnat și descoperirea unei felii din acest puzzle numit Lumea Nouă, cu adevărat nouă pentru mine: înghețata la galon, hot-dogul cu murături, blugii de la Gap, tricoul “One dollar” de… doi dolari, piața de purici din Richmond (unde am băut berea irlandeză cot-la-cot cu niște neaoși urmași ai lui Kunta Kinte, absolvenți de medicină la … Iași), muzeele Smithsonian, cazarea la motel tras lângă autostradă (unde toți au fost mirați că îmi iau cameră pe două săptămâni și nu “cu ora”, cum “face lumea”), neliniștea newyorkeză și corectitudinea politică a Washington DC.
Un ghiveci de amintiri și experiențe. Este ceea ce doresc tuturor “bursierilor JTI”: să câștige un cât mai bogat “ghiveci” de amintiri și experiențe, de viață și profesionale.
Daniel Apostol