All posts by : bursejti.ro

După 21 de ani de la prima sa ediție, Bursele JTI pentru Jurnaliști continuă!

Cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult, programul este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene.

Totodată, programul contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internaționale.

Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:

• Un training specializat, susținut în România de către experți în problematici europene;
• O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
• Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;

La ediția 2020-2021 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

• Experiența profesională de minimum doi ani;
• Vârsta de până în 40 de ani;
• Abilități de comunicare în limba engleză.

Dosarul de înscriere va cuprinde:

• Curriculum Vitae;
• Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro;
• Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate;
• Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.

Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția – pe baza unui interviu.

Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA.

Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles.

Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști.

Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că:

„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

Dosarele de înscriere se pot depune de preferință în variantă electronică online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro.

Începând de astăzi, vă puteți depune candidatura pentru a obține unul dintre cele mai importante premii pentru jurnalism din lume ‒ Premiul „Lorenzo Natali”.

Sub egida Comisiei Europene, premiul îi omagiază pe jurnaliștii din întreaga lume pentru reportajele lor curajoase și pentru poveștile lor despre oameni și despre planetă, care scot la iveală unele dintre cele mai mari provocări ale zilelor noastre și prezintă soluții inspirate pentru a le contracara. Data-limită pentru înscriere este 19 aprilie 2021. Câștigătorii vor primi un premiu de 10 000 EUR.

Pentru a marca lansarea înscrierilor la ediția din 2021, Jutta Urpilainen, comisarul pentru parteneriate internaționale, a declarat:

„Uniunea Europeană susține libertatea de exprimare în Europa și în întreaga lume. Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” recompensează jurnaliștii care au îndrăznit, adesea cu mari riscuri personale, să relateze fapte și să spună povești care pun în lumină subiecte precum nedreptatea, inegalitatea și degradarea mediului. Povești care ne dezvăluie răspunsuri ingenioase. Dacă sunteți jurnalist și ați scris o astfel de poveste în ultimul an, vă încurajez să vă depuneți candidatura.”

Dezvoltarea durabilă în centrul atenției

Timp de aproape trei decenii, Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” a recompensat reportajele temerare, de înaltă calitate, despre chestiuni stringente precum:

• combaterea inegalităților și a sărăciei și crearea de locuri de muncă;
• promovarea unei dezvoltări durabile care să respecte oamenii și planeta;
• protejarea mediului înconjurător, a biodiversității și a climei;
• conectarea cetățenilor la internet și facilitarea comerțului online;
• asigurarea accesului unui număr mai mare de persoane la educație, la formare și la asistență medicală;
• consolidarea păcii, a democrației și a drepturilor omului.

Cine poate candida?

Dacă sunteți jurnalist, puteți depune o singură candidatură în una dintre aceste trei categorii:

• Marele Premiu: pentru reportaje publicate de o instituție media cu sediul în una dintre țările partenere ale Uniunii Europene.
• Premiul Europa: pentru reportaje publicate de o instituție de presă cu sediul în Uniunea Europeană.
• Premiul pentru cel mai bun reportaj al unui tânăr jurnalist: pentru reportaje realizate de jurnaliști cu vârsta sub 30 de ani, publicate de o instituție media cu sediul în Uniunea Europeană sau în una dintre țările sale partenere.

Cum îmi pot depune candidatura?

Vă puteți depune candidatura online. Perioada de înscriere începe astăzi, 1 martie, și se încheie la 19 aprilie 2021, ora 23:59, ora Europei Centrale (CET).

Cine selectează câștigătorii?

Un mare juriu format din jurnaliști și specialiști renumiți din domeniul dezvoltării internaționale din întreaga lume va alege câștigătorii pentru fiecare categorie.

Fiecare câștigător va primi un premiu în valoare de 10 000 EUR. Câștigătorului la categoria „Cel mai bun reportaj al unui tânăr jurnalist” i se va oferi, de asemenea, șansa de a colabora cu un partener media.

Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul ceremoniei de decernare a Premiului pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” (data urmează să fie confirmată).

Context

Premiul descris pe scurt

Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” a fost lansat de Comisia Europeană în 1992 pentru a recompensa și a celebra excelența în domeniul reportajelor despre aspecte legate de dezvoltarea durabilă. Acesta poartă numele lui Lorenzo Natali, fost comisar pentru dezvoltare și apărător ferm al libertății de exprimare, al democrației, al drepturilor omului și al dezvoltării. Natali a fost comisar în perioada 1977-1989 și, în cursul ultimului său mandat de patru ani, a creat o rețea largă de relații cu guvernele și cu liderii țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP).

Câștigătorii ediției de anul trecut au fost Dayu Zhang ‒ la categoria „Marele Premiu” ‒, pentru o poveste despre protestele din Hong Kong din 2019, Cécile Schilis Gallego și Marion Guegan ‒ la categoria „Premiul Europa” ‒, pentru prezentarea climatului ostil cu care se confruntă jurnaliștii care fac investigații despre mediul minier și Shola Lawal ‒ la categoria „Cel mai bun reportaj al unui tânăr jurnalist”‒, pentru reportajul despre pericolele la care sunt expuși migranții africani pentru a ajunge în America de Nord.

Pentru mai multe Informații

Condițiile și modalitățile de participare la ediția din 2021 a Premiului pentru Jurnalism „Lorenzo Natali”

Site-ul web consacrat Premiului pentru Jurnalism „Lorenzo Natali”

Direcția Generală Parteneriate Internaționale

info@nataliprize.eu

sursa: ec.europa.eu

autor: Andreea Marin, jurnalist RRA, Bursier JTI

Unul dintre ultimele avioane care a decolat de pe Aeroportul Zaventem din Bruxelles, marți seară (n.r. 17 martie 2020), aparținea Companiei TAROM și era plin de români. N-am văzut niciodată în viața mea Aeroportul Zaventem atât de gol. În duty free, unele magazine erau închise, iar altele funcționau cu multe rafturi întregi goale.

O atmosferă foarte apăsătoare chiar și printre pasagerii acestei curse. Doar 4 oameni aveau măști și doar 2 mănuși. Nimeni nu se mai înghesuia pe culoare să-și ocupe locul. Toți cu gândul departe și priviri în gol. Mergeau liniștiți și cu capul plecat. Total neobișnuit pentru un zbor spre casă. Nu-i așa?…

La îmbarcare în dreptul meu un domn de aproape 50 de ani se uita la alții ce fac și făcea și el la fel. Dintr-o dată s-a întors către mine și mi-a spus: ”Nu mai pot de frică. Zbor prima dată în viața mea. Șunt șofer de TIR și merg cu el peste tot. Nu mi-e teamă de nimic când sunt în el… dar acum zbor prima dată în viața mea și mi-e frică.”

Avea familia în țară și lucra de ani buni ca șofer de TIR. Fusese obligat din cauza măsurilor restrictive de transport să-și lase, în Bruxelles, camionul înmatriculat în Belgia. Îmi povestea că telefonase soției și-i promisese că se-ntoarce acasă. În Belgia nu mai avea ce face pentru o perioadă lungă de timp. Transporturile non-urgente fuseseră sistate, iar în țară se instituise măsura izolării generale.

”Știți, vă rog, cum se completează formularul?”…

Alt decor; același loc. Pe scaunul de lângă mine o domnișoară cu o mască albă, mototolea aproape compulsiv foaia cu declarația pe proprie răspundere cu privire la interacțiunile cu eventuale persoane bolnave de coronavirus și vizitarea unor locuri cu potențial de risc. Mi se plângea că nu prea știe cum să o completeze și-mi cerea sfatul. Adevărul este că documentul era destul de stufos, cu scris foarte mic și greu lizibil din cauza unei imprimante defecte – probabil – care nu mai putea să gestioneze corect fluxul din cartuș. Am aflat mai târziu că formularul pe care l-am primit la desck-ul check-in-ului era modelul olandez tradus în limba română. În avion, celor care nu-l aveau li se puneau la dispoziție două alte tipuri. Aparent mai lizibile, dar total diferite între ele și față de cel pe care-l aveam noi. ”Nu contează, ne-a șoptit stewardesa cu un zâmbet reținut pe care-l puteai ghici în spatele măștii albe și ușor transparente. Sunt în fond aceleași informații cuprinse în ele!” Ne-am liniștit; nu trebuia să mai completăm un altul.

Drumul se dovedea mai lung decât am fi crezut toți. Și nu pentru că s-ar fi lungit cumva, ci pentru că răbdarea începe să ne joace feste. Începuserăm să ne foim în scaunele noastre în tăcere, iar un domn care stătea în spatele meu pe celălalt rând, mi-a cerut cu foarte mare prudență un pix. Poate nu voiam să i-l dau, se gândea, de teama virusului. I l-am dat. L-a luat timid și încurcat și s-a apucat să-și completeze formularul. Pe tot parcursul drumului am fost serviți și doar la cerere expresă cu un pahar de apă. Probabil din prudență să nu se răspândească și mai mult virusul, dacă s-ar fi aflat printre noi…

Eu ce fac acum?…

Am ajuns la destinație. În Aeroportul Otopeni, un prim control al angajaților DSP. Fusesem avertizați că vom fi scanați și ni se va lua temperatura. Nici vorbă de așa ceva. Cei doi inspectori și ei cu mască și halate ne întrebau dacă ne-am conpletat formularele și ne spuneau la solicitarea noastră să le lăsăm la controlul documentelor. În spatele meu, 3 tineri, fără niciun fel de bagaj și îmbrăcați ca rapper-ii de pe vremuri. Unul dintre cei doi inspectori a strigat după ei:”Stați acasă 14 zile. Nu glumesc. Vine poliția după voi să vă verifice.”

Lângă mine, un domn îmi face semn să trec în fața lui. Am ezitat. Nu ne grăbeam toți acasă?… Se pare că nu. El mi-a recunoscut:”Unde să mă duc? Acasă? La nevastă și copii?… Să-i pun în pericol?”… Mă văd obligată să-i răspund: ”Păi, nu. Vă duceți în altă parte să fiți singur.” ”Unde? îmi dă el replica. Pe stradă?… N-am unde. Credeți că am plecat din țară de prea mult bine?” Nu i-am mai răspuns nimic. Îmi venea rândul la controlul documentelor. I le-am înmânat poliștului de frontieră care m-a rugat să îmi dau puțin masca la o parte să vadă dacă sunt acceași din poza de pe cartea de identitate. S-a lămurit și mi-a urat zâmbind:”Izolare plăcută!”

Ce-i de făcut ?

De plecat de la aeroport spre casă am plecat cu un taxi. Șoferul îmi spunea mie, dar de fapt părea să vorbească mai mult pentru el: ”Noi avem cea mai grea misiune, domnișoară. Îi conducem acasă – când vor să ajungă acasă! – pe toți care vin din Stăinătate. De 17 ani lucrez ca șofer de taxi în Italia și e suficient să muncesc o săptămână să trăiesc o lună întreagă. Îmi întrețin toată familia, dar aici nu ai cum. Am revenit în România de sărbători să rezolv problemele în instanță cu o casă mai veche și m-am angajat ca taximetrist. Patronul îți stabilește un plan foarte mare pe care-l faci cu greu și trebuie să-i dai aproape toți banii. Eu, luna trecută de exemplu, a trebuit să pun din buzunarul meu 150 de lei. Aaaaa și încă ceva. Am dus acasă azi un tânăr care venise singur în avion din Suceava. De ce or mai zbura avioanele astea?… Și am mai luat o domnișoară care se întorcea din Italia. Mi-a spus că știe că trebuie să stea acasă, în izolare, dar ar vrea să treacă mai întâi pe la Mall. A intrat și nu s-a mai întors. Cred că și-a uitat o cheie în mașina mea. Am dat pe stație, dar nici până la ora asta nu m-a căutat nimeni să-i returnez cheia.”

Sursa: clubeconomic.ro